As vrea sa fiu cu 500 de kg mai slaba  am nevoie urgent de abonamentul ala la sala!!!

Vreau par lung sa ajung la un salon “de par” pana de ziua mea.

As vrea sa fiu mai calma,dulce si suava.Yo-GAAAA!

Imbatranesc.Si-mi pare rau.Ar trebui sa renunt la pulovere cu anchior .Si la bluzele alea inflorate,fara pic de decolteu. Si la  pantofi fara toc.Cica arat ca o gospodina cu doi copii (fuck that,chiar  sunt o mamicuta cu doi copii!!!)

Mda,sunt o mamaie scarbita.

Eu m-am intors la jobul ala nine to five la inceptul lunii.Asa ca ale mele m-au calarit seara de seara.Sasha ma stoarce de energie,de cum ma prinde.E intr-un “mamimamimamimami” continuu.Si cand e intr-o faza din asta nu vrea nimic altceva decat pe mine,evident.Nu “dedene”,nu “papam”,nu nimic.Daca striga dupa mine dar in peisaj apare tac’su,tragedie.Boceste de  mama focului in timp ce noi stam asa,consternati,si ne uitam unul la altul.I-ai facut tu cevaaa????E greu domne,e greu sa intelegi dramele astea de la 2 ani.Cum era…”my child is not giving me a hard time,my child is HAVING a hard time”.Ar trebui sa pun biletele cu mesajul asta prin toata casa si sa imi repet chestia asta de o mie de ori pe zi .Altfel  ma umflu de nervi ca zepelinul si esplodez pe unde nu e cazul (asupra lui B mai ales,the poor).Ma simt frustrata,incapabila,trista,nervoasa si multe altele la un loc in perioada asta a ei.Iar ea pe partea celalalt se simte probabil la fel,mai ales ca inca nu articuleaza prea bine si noi nu  reusim mereu sa o intelegem.

Nu vrea sa mai faca diverse chestii decat singura.Hmmm…am mai auzit asta cu “eu singura” acum vreo 3 ani si ceva de la Adriana.Iar acum  sta  pleostita ca o mamaliga sa o imbrac eu in fiecare dimineata.Ce sa fac?Sa ii interzic Sashei sa fie autonoma?Nu,ca o marcheaza pe viata!Pe la 30 de ani ,cand o cere o marire de salariu si nu or sa i-o acorde,cu siguranta ca va da vina pe mine!Vezi…daca ma lasai sa ma descurc singura de mica,mamico!!!Bineinteles ca isi pune toate pe dos,bineinteles ca dureaza o eternitate si ghici ce:ZEN -ul ala nenorocit nu e mereu prezent!Al dracului sa fie de “zen”,uneori simt cum clocotesc ca un cazan cu smoala asteptand ca ea sa isi puna  sosetele (si sa le scoata de inca 3 ori,apoi sa le puna din nou si tot asa),cu ticaitul enervant al ceasului pe fundal.Dar atunci cand insfarsit ,dupa enorm de multe incercari,reuseste sa isi indese capul prin gulerul bluzei si nu prin maneca,ies la iveala niste carlionit blonzi si doi ochi sclipitori  care ma topesc.Si cand isi mai si zice singura “bavo Sasa”,imi coboara si mie brusc temperatura si fug toti piticii de pe creier.Cum se intampla lucrurile astea,ca iti trec brusc toate.

Adriana isi da aere de profesoara,ii inoculeaza sora-sii ,vedeti voi,bunele maniere cica.Bineinteles ca atunci cand amandoua pun mana  pe aceeasi jucarie,gata,adio politeturi,ce sunt alea?Se lasa cu cafteli,plansete,din astea.Ca in toate familiile cu doi sau mai multi copii.Desi tind totusi sa cred ca in trei e mai simplu,aia mai mari il caftesc pe ala mic  si gata.Aici nici nu stii cu cine sa tii,pe cine sa potolesti mai intai.Asa ca rezolutia e simpla,le las sa isi discute ele doua treburile astea,nu ma bag in impartelile lor,n-au decat sa isi faca bucati toate jucariile (altele oricum nu pupa).Acusi se cearta,acusi se iubesc.Seara, cand se baga amandoua in pat si se dragalesc pana adorm,mor de dragul lor.Sasha,ti-e frica?Te ocrotesc eu…

In alta ordine de idei,atentie mare ,cica circula niste rubeola din asta de primavara.Bube,febra,mancarimi,brrrr.

Eh,well…or trece toate.E primavara,corect?Incerc sa nu imi pun nervii  pe bigudiuri de acum …

Ok,nu ati inteles nimic.Concluziile mele legate de somn/linistit copii mici (ale mele proprii si personale,nu-i proiect de lege,da?!?):

-nu exista reteta de crescut copii(doh!).Evident,o metoda care functioneaza cu unul,cu altul ar putea da chix.

-nu iti varsa nervii pe copil.Copiii simt toate emotiile astea negative,le absorb ca un burete,mai ales astia micii de tot.

-intotdeauna plang cu un motiv.Daca nu il ghicim,nu inseamna ca nu exista.Plansul lor nu e manipulare,e doar un self-marketing din asta de-al lor(trebuie sa iasa in fata cumva,corect?).Vezi mai jos.

-nu plang ca sa fie luati in brate (si daca ar fi asa ce,noi adultii suntem attention whores si ne isterizam cand si astia micii cer putina atentie?!?!?!?!?!?!)ci se linistesc atunci cand sunt luati in brate (cea mai sigura metoda).Sesizati nuanta,sau sunt eu aia prea hippie-all we need is loooooove,loooooove,looooooove, singura tampita care vede lucrurile asa?!?

-un ritm de viata constant e de preferat.De exemplu seara ,cei mici observa ca se linistesc lucrurile prin casa,se sting luminile.Asa se obisnuiesc cu diferenta dintre zi si noapte si usor ,usor incep sa faca legatura dintre baia de seara si somn (mie nu imi place cuvantul “rutina”,sorry).Nu va cramponati totusi exagerat in chestiile astea.S-ar putea sa mearga totul brici si totusi,o data la un anumit timp sa vina o noapte diferita.Una cand nu adoarme deloc,plange,se agita.Sasha a avut niste episoade din astea.Nu stiam de ce plange,nu gaseam nicio cauza.Intr-una din dati am descoperit ca isi agatase o unghie de la picior intr-o ata de pe interiorul pijamalei.A bit annoying,right?Cand am dezbracat-o s-a linistit total.Cand plangea asa,incercam sa schimb pozitia,locul de somn,incercam sa ii distrag atentia cu ceva.De multe ori insa nu mergea nimic,asa ca nu imi ramanea decat sa o tin in brate si sa o mangai pe spate pana adormeam asa,printre suspinele ei.Motive de plans la un bebelus sunt o gramada,nu doar foame/somn/cacapipi.Cand nu poti vorbi,tipi,ce sa faci.La bebelus ma refer,voi sa nu tipati.Deci ,daca plange des e ok.Aveti un copil perfect normal.Si chiar daca nu reusiti sa il linistiti rapid,e tot ok.Va intra la facultate la vremea potrivita,va duce o viata normala si va va iubi la fel de neconditionat si la 50 de ani.

-laptele matern e cel mai bun aliment.si e de o mie de ori mai simplu si mai comod sa alaptezi decat sa prepari biberoane cu formula de lapte praf (noaptea,mai ales)

-eu una nu mi-as indopa copiii cu cereale seara,doar ca sa dormim bustean pana a doua zi

-suprastimularea nu e buna nici ea.mai ales seara,cand se apropie ora de somn.o baie linistita,relaxanta,o poveste,ajuta.

-nu as apela de-a lungul zilei la nu stiu cate jucarii cu luminite,sunete de fel si fel si jdemii de culori,stimuli.vezi mai sus

-nu zguduiti/trantiti copilul,godammiiiiiittttttttttttt!Desi s-ar putea sa aveti impulsuri din astea,sa urlati,sa trantiti.Gasiti o vaza,o perna,un sac de box,chemati-va partenerul si plasati copilul cu grija in bratele lui ,apoi iesiti putin la aer/faceti o baie/mancati o prajitura.In fond,l-ati conceput impreuna,il cresteti tot impreuna.Chiar daca unul merge a doua zi la servici.So what?Nici sa stai acasa dupa fundul unui bebelus (plus menaj.cumparaturi,gatit si altele) nu e ca si cum ai sta cu curu’ in sus la SPA.Da?Clar?Ati inteles?Acum taticii sa caste ochii si mai mari,ca va intereseaza si ce e mai jos.

-”lasa-l sa planga” mi se pare o chestie cruda si frustranta.E frustrant si pentru parinte adica.Evident ca cei care incearca asta nu au inima impacata.Am incercat si eu prima data si mi-am distrus sanatatea mintala mai rau.Adica eu nu vad cum ai putea sa te duci linistit sa iti citesti ziarul,zic si eu,in timp ce ala mic urla din toti bojocii.Ma refer mai ales la aia micii de tot,in primele saptamani,in primele luni cand au nevoie sa fie foarte mult in contact cu mama,cu un adult.Imagineaza-ti ca stai 9 luni confortabil intr-un loc cald,sigur.Auzi non stop vocea mamei,bataile inimii ei,te obisnuiesti cu ele si adormi leganat de mersul mamei.Si de-odata iesi de acolo,e multa lumina,multe voci necunoscute.Si apoi te mai si lasa intr-un pat,pe o saltea imbecila de cocos ,in alta camera,cu un aparat ciudat langa tine .Si cand plangi,se aprinde aparatul ala,nicidecum nu vine nimeni sa te ia in brate.Eventual  o bona grasa si paroasa care miroase a chiftele.Normal ca urli,si eu as protesta! Wtf!!!!!!!!!!!

-nu prea cred in “colici”.Nu de alta,dar eu nu pot spune ca le-am intalnit.Copilele mele au  fost alinate,luate in brate si mangaiate ori de cate ori a fost cazul.Sasha dormea des pe burta mea,caldura aia ii facea bine cand  cica “avea colici”.Vezi  paragraful de mai sus.

-nu cred nici in dispozitivele anti-colici.Perne,saltele,biberoane,siropuri.Prostii.Uneori s-ar putea,in mod aleator,sa functioneze.Si atunci traim impacati cu sine insune ca eee…a meritat investita.In majoritatea cazurilor insa ajungem sa dam de pamant cu ele (I did,once…).A doua oara mi-am cumparat un sling si am tinut copila lipita de mine cat mai mult.Succes total.Primele trei luni din viata ei au fost un fel de al patrulea trimestru de sarcina.Si in timp ce ea era fericita acolo piele pe piele cum s-ar zice,eu aveam libertate de miscare,mainile libere ca sa pot sa mai asez un cub cu cea mare,sa desenam,etc.Google-iti “sling/wrap” si o sa vedeti.

-si in concluzia concluziilor,nu prea cred nici in “metode”.Laser frate:iei copilul,il pui pe o parte,aplici procedura P2.3,alineatul patru,si gata!Doarme copilu’!Nu,nu merge asa.Din pacate…

Ce sa va mai zic?Keep calm and call Batman.Adica,perseverati,perseverati,nu va “inervati” ca trece totusi intr-o zi senina.Doar primii 18 ani sunt mai grei,pe urma …

PS:Cam asa arata un bebelus care a mancat pe saturate,fericit,linistit.Doarme dus.Aici avea vreo 10 zile Sasha.

Nu se stie de ce ,fetitelor mici  le place sa se dezbrace si sa umble asa despuiate, in chiloti,uneori si maieu daca se nimereste,prin casa(mai ales in fata aparatului !).Uneori comportamentul asta persista si la maturitate,sa speram ca nu si la ale noastre (B e deja in fibrilatii la capitolul asta)

Sedinta foto ad-hoc la noi acasa,de Paste.Sper ca si voi ati petrecut cel putin la fel de frumos.

PS:Intre timp am revenit pe FB.Ca sa nu il las pe B totusi asa de singur acolo,in spatiul cel virtual.A nu se intelege ca sunt o muiere din aia disperata sa isi pandeasca barbatul (ramas de unul singur,prada destrabalarii pe FB),dar … o retea de socializare,prin urmare trebuie sa monitorizez cu cine socializeaza B(in timp ce el imi verifica ultimele apeluri de pe telefon.Ce sa mai,o nebunie la noi acasa!)Trebuie sa vad cine sunt socializarile lui,cat de inalte/scunde/slabe,mobilate sunt,din ce mediu provin,ce preferinte au,sa fac studii pe tema asta…Normal ca noi avem incredere oarba unul in celalalt.Dar asa cumva,de mica am avut o inclinatie catre sociologie,ce sa fac.

Asa ca da,eu sunt aia cu freza ciudata si  cu raza lui Pink Floyd prin cap.Nu e o clona,nu e profil “din ala”,nu va asteptati la prea multe update-uri pentru ca mi-e lene.Si acum gata cu razele,ca iarasi se gasesc unii sau altii sa ia de bun tot ce scriu eu pe aici si sa ma bage la “dusi cu capul”.

Din mesteacanul de-afara,foi ingalbenite curg

Cand cernindu-si panza rara

Cade vanatul amurg

Cam aiurea,la 5 ani poti plange dupa multe chestii:skateboard ultimul racnet beyblade (!!!),desene  puse in bucla pana te dai cu capul  de tastatura  laptopului,ciocolata si alte  no-no’s.Poti sa plangi ca nu vrei la gradinita,ca nu vrei sa mananci  zarzavatul ala oribil din ciorba.Poti sa plangi chiar si pentru ca nu poti salva un porumbel cu aripa rupta,cainii fara stapan si copiii care mor de foame.Dar sa plangi pentru un concert  al Filarmonicii!

Asa ca daca aveti bilete la spectacolul  “Clasic e fantastic-Personaje de poveste” de duminica viitoare si va razganditi/raciti/vine uraganul si nu mai vreti sa mergeti,va rog sa  dati de stire pe aici:)

Am profitat totusi de plimbarea pe calea Victoriei, via Ateneu,ca sa ne tragem in poze.Si-a gasit singura figurile din foto.Mie imi place sa o surprind asa, “genuina” .Cum este ea:)

Tudor

si Maria (stiti ca nu e deloc simplu sa fotografiezi un toddler?Cu Maria a fost insa o incantare,poate si fiindca obiectivul pe care l-am folosit mi-a permis sa stau destul de departe cat sa nu o agasez cu fotografiatul meu)

Si ale mele,bineinteles (ce-i drept,cam satule de eforturile mamei “fotogroafa”).

Nu putea lipsi nici Mara ,poposita in casa noastra vara trecuta.

]]> http://adandala.wordpress.com/2012/03/20/dor-de-vara/feed/ 0 adandala 307 301 268 283415_2243637487439_1143174930_32701770_1662214_n 284550_2243637687444_1143174930_32701771_4131108_n 228976_2243637807447_1143174930_32701772_6802153_n IMG_1104 IMG_3207 IMG 067 http://adandala.wordpress.com/2012/03/19/povestea-brioselor-pufoase/ http://adandala.wordpress.com/2012/03/19/povestea-brioselor-pufoase/#comments Mon, 19 Mar 2012 09:52:23 +0000 Adandala http://adandala.wordpress.com/?p=3005 Continue reading →]]> Au fost o data ca niciodata o mamica si un tatic,doua fete si o pisica( de rasa tomberoneza dar foarte simandicoasa) ce traiau fericiti intr-un   palat   apartament inghesuit de pe langa Gara de Nord (dar asta,dragii mei, este alta poveste) .Intr-o dup’amiaza de duminica, taticul s-a gandit ca e cazul ca bucataria regala sa nu mai fie stapanita doar de catre mamica.Si au zis ei sa faca toti patru,plus pisica bineinteles,niste briose.Nu de alta,dar nu se cade sa bei ceaiul de duminica dupa-masa asa,fara nimic langa.Taticul se pricepea chiar binisor la ale bucatariei.E drept ca ciorbele erau inca o taina nedeslusita pentru el dar asta nu conteaza acum in povestea de fata.Nici fetita cea mare nu era straina de bucatarie,ea fiind mare mestera in ale invartitului aluatului,framantatului si intinsului acestuia cu sucitorul.Ba uneori mai taia si legumele pentru supa,ce sa mai.Cat despre cea mica,ea doar striga in gura mare “Papaaaaaaam!Papaaaaaaam!” si astepta cu limba scoasa de trei coti ca sa linga castroanele de crema.

Si au luat ei vreo 250 de grame de faina din cea mai fina si vreo patru oua de aur (ecologice zice-se).Au luat o ulcica tot din  aur si au  invartit ei si rasucit intr-insa ouale impreuna cu niste zahar pana ce s-au facut praf de tot si s-a prins un fel de crema.Au pus apoi in ulcica,total aleator,niste praf de copt si esenta de vanilie (magica se pare).Apoi taticul,tipicar din fire, s-a pus pe turnat faina in ploaie,putin cate putin,cu mare grija sa nu se formeze cocoloase prin aluat.Mamica si fetita cea mare amestecau de zor in castron (cu mixerul,un instrument foarte galagios dar extrem de util) pana ce toata faina a fost biruita.In tot acest timp fetita cea mica alerga dupa piscica.Sau  poata ca pisica o alerga pe fetita,nu stim exact.Fetita cea mare si mamica au mai pus in compozitie putin lapte caldut si putin ulei (sau daca Domniile voastre doresc,putin unt topit) si asta a fost.Fetita cea mare a asezat 12 hartii de copt in cele 12 forme ale tavii regale si au ornat fiecare briosa cu stafide pretioase ori bobite de ciocolata amaruie adusa de peste sapte mari si sapte tari.Magia s-a  petrecut la cuptor,pret de jumatate de ceas.

Ce a iesit,priviti aici:

Domniilor Dumneavoastra va recomand aceasta reteta super,super simpla de briose babane.Mai ales daca aveti pohte de nestavlit si  nu vreti sa asteptati pana ce  se gata’ aluatul  la care framantati din rasputeri ,apoi sa il lasati la crescut peste noapte  si tot asa.

Iar eu,povestitorul,am infulecat briosa mea (vreo trei defapt) si v-am spus povestea asa,cat am stiut de bine.

Despre calitatea mea de “blogara”  nu zic nimic,tac chitic.In continuare,nu promit sa scriu prea des.Dar cum,desigur,a venit primavara,voi face mai multe fotografii.Poate ca ati observat deja prin parcuri puzderia de fotografi amatori tarandu-se prin iarba,disperati sa prinda vreun macro cu ghiocei,albine si altele asemenea.Ei bine,si eu…pe acolo.

Intre timp incerc  sa imi dau seama daca totusi imi mai foloseste sau nu blogul asta si ce dracului sa fac din el.